Oamenii în evaluarea riscului de mediu
(alternativ: „Auto-punerea în pericol a omului – evaluarea riscului de mediu”)
1. Scop
Această pagină privește omul ca factor de mediu – în același timp creator, afectat și factor decizional.
Arată că cel mai mare risc de mediu nu constă în substanțe sau tehnologii individuale, ci într-un sistem bazat pe concepte greșite de libertate, lipsa educației și responsabilitate insuficientă.
Scopul este de a crea conștientizare că protecția reală a mediului funcționează doar dacă are o funcție de stat major în societate – deasupra tuturor domeniilor, nu lângă ele.
2. Domeniu de aplicare
Această evaluare se aplică tuturor domeniilor vieții și economiei: industrie, politică, știință, educație, consum și cultură.
Serveste ca bază pentru corecția sistemică a acțiunilor noastre, mai ales acolo unde „libertatea” este practicată fără responsabilitate.
3. Termeni
- Libertate: Capacitatea de a acționa – conștient de consecințe.
- Risc de mediu sistemic: Riscuri ce derivă din structuri colective, nu din acțiuni individuale.
- Funcția de stat major pentru mediu: Principiu organizațional care conferă protecției mediului autoritate decizională superioară.
- Libertate periculoasă: Libertate care amenință supraviețuirea sau bazele vieții.
4. Responsabilitate
Fiecare individ este responsabil – în educație, cercetare, economie și politică.
Coordonarea și controlul trebuie efectuate prin competență de mediu instituționalizată, similar auditului intern sau securității la locul de muncă.
- La nivel de companie: responsabili de mediu cu funcție de stat major.
- La nivel de stat: ministere de mediu cu drept de veto în decizii de mediu.
- La nivel societal: instituții de învățământ obligate să transmită cunoștințe despre sisteme ecologice.
5. Descriere
Democrația occidentală este dezechilibrată: permite libertăți care – fără cunoaștere și responsabilitate – conduc la autodistrugere.
Exemple:
- Producerea și utilizarea hidrocarburilor fluorurate, în ciuda persistenței cunoscute.
- Creșterea consumului ca indicator de prosperitate.
- Stimuli pe termen scurt care favorizează daune pe termen lung.
Sistemul recompensează inovația, creșterea și viteza, nu sustenabilitatea, prudența sau responsabilitatea.
Educația transmite cunoștințe, dar aproape nici înțelepciune.
Libertatea este confundată cu nelimitarea.
Se formează o pierdere colectivă a realității, în care experții și decidenții acționează cunoscând efectele distructive – dar le reprimă sistemic.
6. Documente relevante
- Regulamentul EMAS (în special cerințele pentru sistemele de management de mediu)
- Declarația de la Rio privind mediu și dezvoltare (1992)
- Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU (ODD 12, 13, 16)
- Pagini portal despre educație, responsabilitate, comunicare și defecte sistemice
7. Documentație
Această evaluare a riscului de mediu uman formează baza următoarelor capitole:
- Libertăți periculoase
- Educația ca factor de supraviețuire
- Etica în știință și tehnologie
- De la creștere la înțelepciune
Împreună, aceste pagini oferă o imagine completă a riscului sistemic de mediu și a modurilor de a-l depăși.
8. Conducere
Toate acțiunile, deciziile și inovațiile viitoare trebuie să răspundă la întrebarea:
„Aceasta contribuie la menținerea fundamentelor vieții – sau le periclitează?“
Dacă a doua opțiune este probabilă, se aplică principiul precauției.
Protecția mediului nu este un subpunct al economiei, ci principiul de conducere suprem.
9. Anexe (Exemple de libertăți periculoase)
- Producerea substanțelor toxice persistente (ex.: PFAS)
- Comercializarea tehnologiilor psihologic manipulatoare
- Utilizarea terenurilor prin consum nereflectat
- Sistem educațional fără fundament ecologic
- Lipsa responsabilității pentru consecințele ecologice
| Revision: 1 | Erstellt/Geändert: | Geprüft: | Freigegeben: | Gültig ab: |
| Datum: | 13.11.2025 | 13.11.2025 | 13.11.2025 | 13.11.2025 |
| Unterschrift: | Beauftragter/ChatGPT | Aufsichtsrat | Vorstand | Beauftragter |